) Poștașii și casele din Codrii Vlăsiei

Povestea noastră




Documentarea și măsurarea celor 30 de case



„Patrimoniul vernacular construit ocupă un loc central in ceea ce privește devotamentul și mândria tuturor popoarelor. A fost acceptat ca fiind o caracteristică și un produs atractiv al societății. Pare neformalizat. Dar este dominat de ordine. Este utilitar, având însă și interes și frumusețe. Este și o evidență a istoriei societății. Deși este opera omului, este și o creație a timpului. Nu ar fi demn de un patrimoniu al omenirii, dacă nu s-ar face eforturi pentru conservarea acestor armonii tradiționale care constituie centrul existenței înseși a omenirii. Patrimoniul vernacular construit este important, este expresia fundamentală a culturii unei comunități, a relației sale cu teritoriul și în același timp, expresia diversității culturale a lumii. Construcția vernaculară este modul tradițional și natural în care comunitățile își creează locuințe, este un proces continuu, ce include modificările necesare și adaptarea continuă ca răspuns la restricții sociale și de mediu. Supraviețuirea acestei tradiții este amenințată la nivel mondial de forțele omogenizării economice, culturale și arhitecturale. Modul în care pot fi contracarate aceste forțe reprezintă o problemă fundamentală la care trebuie să răspundă comunitățile, dar și guvernele, planificatorii, arhitecții și conservatori printr-un grup pluridisciplinar de specialiști. Din cauza omogenizării culturii și a transformării globale socio-economice structurile vernaculare din întreaga lume au devenit extrem de vulnerabile, având probleme de perimare, de echilibru intern și de integrare. Este deci necesar în plus față de Carta de la Veneția să se stabilească principii pentru îngrijirea și protejarea patrimoniului vernacular construit.”

ICOMOS (International Council on Monuments and Sites) – Mexic, 1999

Echipa de Voluntari

Păun Daniela Violeta

Arhitect

Nicolae Angelica

Student UAUIM anul IV

Baciu Diana Alexandra

Student UAUIM anul IV

Alradi Raluca Andreea

Student UAUIM anul IV

Ștefănescu Miruna

Student UAUIM anul IV

Elena Georgiana Ivan

Arhitect

Mateoiu Nicoleta Adriana

Student UAUIM anul IV

Denisa Stanciu

Student UAUIM anul IV

Andreea Petronela Frățilă

Student UAUIM anul IV

Andreea Elena Geangu

Student UAUIM anul IV

Andreea Ilinca Chifane

Student UAUIM anul IV

Miruna Gabriela Chipesu

Student UAUIM anul IV

Ada Cristina Boncoi

Student UAUIM anul IV

Marta Grosari

Student UAUIM anul IV

Mihai Munteanu

Student UAUIM anul IV
>

Si de asemenea

Alina Gabriela Dima - Student UAUIM anul IV
Ana Maria Stanciu - Student UAUIM anul IV
Teodora Diaconu Student UAUIM anul III
Irina Isailă - Student UAUIM anul IV
Carmen Elena Ionescu - Student UAUIM anul III
Moț Bianca Dimitria - Student UAUIM anul IV
Claudia Maria Dascăl - Student UAUIM anul III
Ana Socol Student UAUIM anul IV

Testimoniale

Gabriel Chivu

Diriginte Postal Comuna Izvoarele- Judet Giurgiu

“Împreună cu colegii mei am căutat și am fotografiat case vechi din toate cele 6 sate ale comunei, adică din Izvoarele, Petru Rareș, Chiriacu, Valea Bujorului, Radu Vodă și Dimitrie Cantemir. Sunt cu totul, în cele 6 sate, 2.422 de gospodării și 3.162 de locuitori. Cele mai multe și mai bine conservate case, extrem de frumoase, au fost cele din comuna Petru Rareș. Acolo este și populația cea mai îmbătrânită. Zic conservate pentru că de aici au plecat mai toți tinerii, așa că n-a avut cine să le strice amprenta arhitecturii. Și la Chiriacu am găsit case superbe, îmbrăcate în scândură sculptată cu tot felul de modele, un stil propriu în sat. Că aici așa era, cam fiecare sat cu modelul lui. Așa cum un specific în satul Valea Bujorului erau casele pictate cu căprioare sau cu flori, cu desene mari pe toată fațada unei case. Sunt intacte și astăzi aceste picturi, se văd din stradă, veniți să le vedeți. Dar nu avea oricine în sat o casă ca asta pictată, ci aveau doar ciobanii. Era o modă la ei, anume după picturile astea știai că ai trecut pe lângă o casă de cioban”. 𝐍𝐄𝐀 𝐀𝐋𝐄𝐂𝐔 𝐂𝐈𝐎𝐁𝐀𝐍𝐔 𝐒𝐈 𝐍𝐄𝐀 𝐆𝐇𝐄𝐎𝐑𝐆𝐇𝐄 𝐂𝐎𝐓𝐄𝐂, 𝐔𝐋𝐓𝐈𝐌𝐈𝐈 𝐌𝐄𝐒𝐓𝐄𝐑𝐈 𝐃𝐄 𝐂𝐀𝐒𝐄 𝐀𝐈 𝐒𝐀𝐓𝐔𝐋𝐔𝐈 𝐈𝐙𝐕𝐎𝐀𝐑𝐄𝐋𝐄 Interesant, fiecare casă găsită de poștași are arhitectura ei unică; așa cum fiecare familie care trăia în ea era unică. La fel și fiecare meșter. Meșterii de case erau artiștii satului. Se întreceau în idei, în proiecte, în talent. Dar nu-i mai știe nimeni astăzi, nici măcar după nume. Gabriel Chivu, diriginte poștal: “La noi în Izvoarele au fost mulți meșteri de case cândva, și toți aveau ucenici pe lângă ei. Eu știu de meșterul Gheorghe Cotec, specialist în tâmplărie de lemn. Și ultimul meșter al comunei a murit recent la 90 de ani, nea Alecu Ciobanu. Nu s-au plictisit deloc la viața lor meșterii ăștia, la câtă treabă aveau pe la case... numai să faci acele pazii sculptate pe la ștreașină era un proiect în sine. Iar ei le făceau de la un capăt la altul al casei, muncă de artist extrem de migăloasă în practică”. “Știți, Poșta nu-i deloc ușoară; la noi, poștașii, totul se desfășoară în mare viteză. Trebuie să ai talpă, cum spunem noi pe traseu. Așa încât noi treceam poate zilnic pe lângă aceste case, dar niciodată nu aveam timp să le contemplăm. Dar am știut dintotdeauna că sunt acolo. Ei bine, acum, că am intrat ca voluntari în acest proiect, parcă le-am văzut și noi pentru prima dată. Ne uitam la ele ca la un tablou, cât sunt de frumoase”.

Andreea Petronela Frățilă

Student Facultatea de Arhitectură, UAUIM, an IV

„Proiectul a însemnat mai mult decât o practică aplicată, a fost o ocazie de a înțelege legătura profundă dintre arhitectura tradițională și identitatea culturală a comunităților rurale. Faptul că am avut șansa să mă implic la crearea acestui album, in toate etapele lui, împreună cu colegele mele dovedește faptul că mai există oameni interesați de astfel de imobile și, poate, de salvarea lor.”

Mateoiu Nicoleta Adriana

Student Facultatea de Arhitectură, UAUIM, an IV

„Un popor care nu-şi cunoaşte istoria este ca un copil care nu-şi cunoaşte părinții." - Nicolae Iorga. Din punctul meu de vedere, cunoaşterea şi protejarea istoriei este crucială pentru evoluția societății, de aceea rezonez cu misiunea Asociației şi implicit cu acest proiect. Trecutul suntem noi, bunicii noştri, necunoscuții, casele lor, poveştile lor şi fiecare dintre noi poate contribui câtuşi de puțin la conservarea trecutului, pentru că doar aşa ne putem prezice viitorul.”

Păun Violeta

Student Facultatea de Arhitectură, UAUIM, an IV

Ca voluntar în proiectul Monumente Renăscute, am simțit că redau viață unei părți esențiale din istoria locală care a fost uitată. Am descoperit cât de mult poate însemna un simplu gest pentru păstrarea identității unei comunități. Fiecare detaliu a fost o ocazie de a aduce trecutul în prezent și de a reconstrui legătura autentică cu spiritul locului. Această experiență m-a făcut să înțeleg valoarea profundă a tradițiilor și importanța de a le transmite mai departe.”

Andreea Elena Geangu

Student Facultatea de Arhitectură, UAUIM, an IV

„Experiența mea cu proprietarii caselor a fost una deosebit de placută, toți au fost primitori, deschiși și dornici sa ne prezinte fiecare colțisor al locuințelor, impreună cu amintirile si experiențele petrecute atat in casă, cât și in curte. Pe măsură ce ne povesteau, mă simțeam si eu parte a locului, chiar pot spune ca este foarte frumos sa vezi o casă prin ochii cuiva care chiar a trait acolo.”

Ana Ilinca Chifane

Student Facultatea de Arhitectură, UAUIM, an IV

„Acest proiect nu a fost constituit doar dintr-o sumedenie de deplăsari pe teren si mănunchiuri de linii, ci a însemnat o călătorie prin Timpul însăși. Ceea ce angrenează și confirmă existența umană nu este numai factura construcțiilor pe care le lăsăm in urmă, ci și totalitatea poveștilor, a cuvântului vorbit, care în sine este chintesență a materialității vieții. Acest voluntariat a fost o dezarhivare a muncii, a strădaniei, a ambiției si a dragostei ce au ridicat micile case din Sudul României, zonă de carență în ceea ce constă operațiunile de conservare și de revigorare a arhitecturii vernaculare.”