Ștefan Ghencea

„Într-o zi, in așteptarea rezultatelor de la examenul de admitere la liceu, Marc a întrebat, " tata der Radu nu mai restaurează nicio casă vara aceasta ? Știi că mi-a plăcut tare mult când am lucrat împreuna la Casa Frusina din Corbeanca. Eu cam aș vrea sa mai lucram la restaurare." Așa am ajuns pentru câteva zile la Hulubești, Giurgiu împreună cu Marc si cu Philip. Philip, cojind pereții casei de straturile de var cu care se primenea casa in fiecare an cam înainte de Paști exclama la un moment dat "tati sunt peste 60 de straturi, căsuța asta înseamnă ca e mai bătrână ca tine ! " In final după câteva zile de lucru a venit concluzia "A fost ca un fel de tabără pentru oameni mari iar ciorba de pește de la prânz cea mai bună din lume."„

Mihaela Violeta Vochin

"Dogoritul căldurii, mirosul ierbii și contactul cu fragmente ale satului de acum un secol m-au atras către Școala de Vară. Din Teleorman, de fel, dar un cetățean al "satului global", am dorit să cunosc județul Giurgiu şi altfel decât prin povestirile mamei care a lucrat mult timp în Gara Giurgiu Nord, așa că filtrul propriu şi experiența directă sunt cheie. În plus, pentru un român plecat aproape 10 ani din țară, nu era context mai potrivit decât un proiect de restaurare arhitecturală. Când vii acasă, vino de-a binelea! Și apoi, 8 ore de birou corporatist/zi au nevoie de alternanță. 😃Experiența a fost vie, autentică, având elemente de teorie și multă practică - o muncă de chițibușar, un test al răbdării. Cu doar 3 zile la activ, am observat că am limite la mânuirea "bomfaierului" (nu știu cum se numește, cu care se taie lemnul), dar că ridic ușor stâlpii de lemn, băițuiesc şi șlefuiesc decent. Altfel, spăl vase fără jenă, fac clătite decente și o limonadă sublimă. 😄 Cu masterat în relații internaționale ajungi cel puțin la Călugăreni! Mulțumiri d-nei Călugăreanu, d-lui arhitect Fotache , Alinei, Mihaelei și tuturor gospodarilor. Nea' Gică e un tezaur viu, un om complex precum construcția casei și meandrele Neajlovului"

Marcela Stoenescu

,,Am descoperit Asociația "Monumente Renăscute" prin intermediul social media. M-au atras pasiunea, grija și bucuria de descoperi și restaura case, de a reînvia tradiții, de a prețui simboluri ale culturii noastre. La fel de mult apreciez oamenii speciali pe care i-am întâlnit cu ocazia acestor zile de voluntariat. S-au născut noi prietenii și acest lucru este la fel de important”

Philip-Alexander și Marc-Tudor Ghencea

„Într-o zi, in așteptarea rezultatelor de la examenul de admitere la liceu, Marc a întrebat, " tata der Radu nu mai restaurează nicio casă vara aceasta ? Știi că mi-a plăcut tare mult când am lucrat împreuna la Casa Frusina din Corbeanca. Eu cam aș vrea sa mai lucram la restaurare." Așa am ajuns pentru câteva zile la Hulubești, Giurgiu împreună cu Marc si cu Philip. Philip, cojind pereții casei de straturile de var cu care se primenea casa in fiecare an cam înainte de Paști exclama la un moment dat "tati sunt peste 60 de straturi, căsuța asta înseamnă ca e mai bătrână ca tine ! " In final după câteva zile de lucru a venit concluzia "A fost ca un fel de tabără pentru oameni mari iar ciorba de pește de la prânz cea mai bună din lume."„

Rodica Mihaela Tănase

Restaurator

„Salutări! Eu particip la activitățile de voluntariat mai mult egoist. Vin ca un răspuns al nevoii mele de a lăsa ceva în urmă, de a conta ce fac și de a face noi conexiuni. Sunt cel mai mult în poziția de mamă, iar în mine se zbate o sete de acțiune, astfel profit de orice proiect de pe lângă mine, sa dau mai departe din ce pot și știu și să primesc de la oameni ce au de oferit. Experiența de la Călugăreni a fost plină. Am învățat că mai mulți oameni cu țeluri tangențiale, dacă sunt puși împreună fac minuni. Am văzut cum, dacă ești deschis poți învăța lucruri noi de unde nu te aștepți. Cea mai tare chestie ce simt sa v-o împărtășesc este că, cumva, am venit din medii și experiențe diferite, dincolo de ogradă din Călugăreni noi suntem domni, doamne cu funcții, cu cravata sau pantofi cu toc, dar acolo... Am fost egali, am știut să ne bucurăm de o stare de comuniune în condițiile în care am mâncat în praf, am căzuți lați, am adormit murdari. Dar a avut o anume energie. Fiecare din noi a avut o poveste de spus și mai multe de ascultat, o experiență de oferit și informații de primit. Școala de vară nu a fost doar despre tehnică și execuție, a fost despre oameni, despre conștientizare, despre ancorare și dăruire! Mulțumesc pentru asta !”

Cristina Iordache

"Eu am venit ca voluntar la restaurarea casei lui Știrbencea din Hulubești din pură dorință de a ajuta! Nu am mai participat vreodată la așa ceva, nu am deloc studii în domeniu și nici nu mi-am cumpărat vreo casa veche pe care aș vrea s-o readuc la viață, motiv pentru care mi-ar fi folosit să văd ce trebuie făcut. Ceea ce m-a îndemnat să particip a fost bucuria de a putea pune umărul la prelungirea vieții unei case ce s-a născut în vremea străbunicilor mei. Nu cunoșteam zona Călugăreni, Hulubești și am fost plăcut surprinsă de atmosfera liniștită de pe ulița din fața casei lui Știrbencea, de fețele blânde ale vecinilor bătrâni care îmi zâmbeau în fiecare dimineață când ajungeam la casă, de ograda cu păsări și purcei care acompaniau cu glasurile lor radio Antena Satelor care se auzea din casa nerăbdătoare să fie din nou ca la început, de oamenii care aveau fiecare sarcina lor de îndeplinit și care păreau că fac asta cu bucurie (sau poate nea Gică era cel care înveselea atmosfera cu povestirile și glumele sale și asta ii făcea pe toți sa fie mai energici...) M-am bucurat să văd, încă o dată, că lucrurile învățate de la bunicul meu în copilărie mi-au fost de folos și mi-a fost foarte drag să am unde să le pun in aplicare! Toate acestea și bucuria de a fi găsit oameni cărora nu le sunt indiferente lucrurile vechi, ba mai mult, doresc să le redea viața, m-au făcut să vin cu plăcere și să muncesc la casa lui Știrbencea. În zilele în care am făcut voluntariat aici mi-a părut că lucrurile au mers bine, că lucrările au înaintat - chiar dacă uneori un pic mai greoi (sablarea a fost anevoioasă ) și că a existat înțelegere între membrii echipei. Toate cele de mai sus precum și lucrurile pe care le-am învățat în urma acestei experiențe m-au făcut să mă simt fericită că am ales să fac voluntariat aici."

Lăcrămioara Cimpoeru

”Să particip la un atelier de renovare al unei case țărănești este un prilej de bucurie si sărbătorire a vieții înseși, o experiență intensă si plina de satisfacții. Atunci când ajungi in curtea unei case țărănești, simți imediat autenticitatea locului: pereții groși din lut, acoperișul de șindrilă, grinzile masive din lemn, toate poarta amprenta unui timp in care fiecare detaliu era făcut manual. Aici nu exista nimic prefabricat, fiecare parte a casei are o poveste si poarta semnele uzurii si ale grijii; astfel înțelegi cat de importantă este misiunea de a păstra si renova aceste locuri! Învățarea, interacțiunea mea cu tehnici de meșteșug tradițional sunt lucruri care mă fascinează de fiecare dată. Pe lângă tehnica, participarea la un astfel de atelier mi-a adus satisfacție prin timpul petrecut muncind împreună cu alți participanți fie ei voluntari, meșteri, ingineri, din învățarea fiecărui detaliu, din schimbul de experiență, din legătura aparte care se creează intre oameni, atmosfera de camaraderie, unde fiecare contribuție contează, iar ideile sunt primite cu deschidere! La final, fiecare detaliu la care am contribuit -o grinda restaurata, un perete reparat, o fereastra recondiționată - îmi amintește de timpul si energia investite acolo. Sentimentul de satisfacție este imens, iar casa își spune povestea mai departe, inspirând si aducând-ne aminte de importanta păstrării tradițiilor!” Vă mulțumesc vouă pentru ca am putut participa la acest proiect!

Cristina Ionela Jovanovic

”Răsfoind paginile social media am descoperit acest proiect de restaurarea casei Știrbencea din Hulubești...Si mi-am zis : de ce nu? Fiind fascinată si pasionată de tot ce este antic, am vrut sa-mi îmbunătățesc cunoștințele contribuind voluntar in acest proiect fabulos! Am fost frumos surprinsă de abilitățile arhitecților, inginerilor, restauratorilor, meșterilor si voluntarilor care au contribuit punând in acțiune, bunăvoința si tehnica la aceasta imensa si sofisticata lucrare de arta! Am avut ocazia sa mă reîntorc in timp si sa apreciez lucrul imens pe care l-au făcut strămoșii noștri. Si numai in acest fel prin patriotism si munca putem conserva astfel de monumente! Mulțumiri doamnei Călugăreanu - [gazda, n.a.] pentru aceasta oportunitate!”🙏

Valentina Puzdercă

Arhitect

`Urmăresc cu admirație activitatea oamenilor de la "Monumente Renăscute", iar când au preluat proiectul casei lui Știrbencea din Hulubești, m-am bucurat enorm, pentru că judetul Giurgiu este destul de ocolit de acțiuni culturale, iar un proiect de patrimoniu are un impact extraordinar in comunitate. Deși nu am reușit să particip pe cat de mult mi as fi dorit, mă bucur ca am reușit să il expun și pe băiețelul meu la această muncă de restaurare, la efortul de a readuce la viață o casa veche, importanta acestui proces și valorile care sunt împărtășite de oamenii pe care i-am întâlnit în această experiență Cel mai mult am fost plăcut impresionată de deschiderea și căldura oamenilor, dorința de a colabora pentru viitor si puterea cu care lucrau pentru schimbarea unor stadii, nu doar de degradare a casei, dar și de schimbare și salvare a unor mentalități`

Ștefan Marinică

„Am văzut un articol in G4Media despre școala de vară si mi s-a părut o ocazie foarte buna de a învăța meșteșuguri noi pentru mine dar din alte vremuri. Am fost impresionat de diversitatea participanților si ușurința cu care jonglau de la o sarcina la alta. M-a bucurat mult faptul ca am participat la diverse ateliere (restaurare fier, zidărie) si ca am descoperit tehnici noi de lucru cu lemnul. Cu siguranță o experiență frumoasă pe care mi-ar plăcea să o repet și vara viitoare.”

Mihaela Nițu

Inginer

“Am găsit Școala de vară într-un moment când eram in căutarea unei căsuțe de pământ pentru a-mi petrece următoarea perioadă a vieții in armonie cu natura. Am avut ocazia să parcurg etapele unui șantier de restaurare in imensitatea lui, dar și să cunosc oameni dedicați, oameni pasionați sau pur și simplu curioși ca și mine. Am descoperit uimită lemnul intact sub straturile de vopsea scorojită sau zecile de straturi de var care nu picau nicicum, sau pereții de pământ ca niște mărturii că oamenii de odinioară n-aveau școală multă ca acum, dar aveau înțelepciune și rânduială și combinația util-frumos este prezentă in tot și toate, de la orientarea caselor pana la multiplele funcționalități ale prispei. A fost o experiență edificatoare pentru opțiunile mele viitoare. „