CASA BUTURUGEANU

Stare : locuita


  Dumitru Buturugeanu (1890-1973) era un copil orfan crescut de o famile de evrei din Giurgiu, folosit si ca băiat bun la toate in prăvălia lor. Într-o zi a luat 2 mere din mărul unui vecin la rugămintea copiilor evreului pe care trebuia adesea să-i supravegheze. Vecinul l-a amenințat că-l va reclama la poliție. De teamă și spaimă a luat calea pribegiei și a ajuns in satul Stănești unde când a crescut și-a întemeiat o familie și a ajuns unul dintre fruntașii satului. Visul său de a-și construi una dintre cele mai frumoase case din sat este transmis fiului său Paștin. Construcția casei este începută înainte de izbucnirea celui de-al 2-lea Război Mondial.
Ca multe case din sat, inițial s-a ridicat doar structura în timpul unei veri, iar ulterior pe timpul iernii meșterii constructori, frații Boboc și ucenicii lor, lucrau in atelierele proprii la piesele de ornamentică și decorațiuni. Paștin supraviețuiește războiului, însă se întoarce acasă complet orb. Cu toate acestea, comandă meșterilor dispunerea si forma tuturor decorațiunilor casei și o verifică personal prin pipăire si obține o casă emblematică printre toate casele din comună, poate din județ, orb fiind, așa cum Bethoven a scris o simfonie emblematică între simfonii, surd fiind. După venirea comuniștilor și preluarea primăriei de către noua putere, numele de familie al unui erou este transformat din Buturugeanu în Putoroșeanu în actele familiei, dar nu și în inscrisurile de pe fațada casei. In prezent, fiica lui, Alexandra in vârstă de 79 ani locuiește in această casă și este vizitată aproape săptămânal de copii și nepoți. În prezent casa este într-o stare minim acceptabilă.